am adunat într-un poem
strigătul copilului abandonat
care își sprijină brațele
de pervazul cu stele
lacrimile din ochii încercănați
emoția primei zile de școală
a primului sărut furat pe o bancă
ascunsă printre castani
teama de șerpi inelați
visurile calcinate din urna dorințelor
am pus în el bucuria primăverii
a hergheliilor de frunze
zâmbetul controversat al maturității
albastrul gândului trecător
iubirea cu aripi fumurii
în poemul acesta amorf
n-am mai știut cine sunt
Adina V.
3.05.2018
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru semnul de trecere, Casandra :)
Îmbrățișări :)
Adina Speranta (autor)
joi, 30 august 2018
Foarte frumoasa si aceasta poezie.
casandra
duminică, 22 iulie 2018
Mulțumesc pentru apreciere, Cristian :)
Cu drag!
Ina, am primit cu încântare versurile tale scrise cu sufletul :)
Te felicit, draga mea, și-ți mulțumesc! :)
Pup!
Adina Speranta (autor)
joi, 19 iulie 2018
În poemul acesta amorf
Ești durerea simțită sub pantof
De pământul călcat de copil...
Abandonul e blestemul subtil
Pentru strămoșii ce au greșit
Când pe orfani i-au izgonit!
Da! Durere e acest poem!
Considerație!
Ina M.
miercuri, 18 iulie 2018
Felicitari ! dureros de profund !
Cristian del Nor
marți, 17 iulie 2018