Ne-am frânt într-o mie de bucăți
fiecare bucată strigă în noi
neputința,
dorul de doi,
îmbrățișare și zbucium
curg
pe drumul pielii de miere și chin,
cu priviri tulburi
de romanță prăfuită,
adagio
stăm întinși
peste clipele cu miros de cenușă
crescând în gânduri
pe fruntea calmă
posibilități posibile
particulă și undă scufundate în timpul
rătăcit între noi
indiferenți
poate că ne-am frânt doar
ca să ne potrivim mai bine
tu și cu mine
eterni și inseparabili
tu rana, eu bandajul
eu steaua, tu cerul
două principii
cu logica pierdută într-un fum de tigară
ce împreună doar
pot defini
eternul
în altă viață
ne vom recompune
iubiți sau străini
ne vom căuta cu mâini de aer vechi
pe marginea unei amfore de timp
și atât de nefericiți vom fi
că va trebui să ne regăsim
în structurile memoriei
ca să putem respira
într-o alta viață ...
într-o altă viață ...
vezi mai multe poezii de: gabrielaa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.