Refugii autumnale
Vrea firea, haina tinereții
Din verde rețesut de ploi,
Dar toamna-n gamele tristeții,
Pune-arămii costume, noi.
Cât trandafiri târzii stârnesc
Treziri suave-n crizanteme,
Din unde arămii pețesc
Naiade ce-mi șoptesc poeme.
Cât trandafirii gelozesc
Aroma din regina nopții,
În rodul viei mai găsesc
Cărări să fug de umbra sorții!
Ne-aleargă bruma din grădini,
Dar prunele sub foc dau lacrimi,
Adesea viața-i câmp de spini
Castelu-i de nisip de-l clatini!
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.