Refuz ,cu forță , bezna ce-ar pune stăpânire
Pe turla-mi cu sinapse,golind-o de iubire ;
N-o recunosc regină pe plaiul minții mele
Puternic locuită de cerul plin de stele .
E doar o amăgire,o umbră otrăvită
Ce-n nesfârșite hăuri te chiama,te invită
Și de ești slab de îngeri,te duce pe vecie
În țara-i nesfârșită ,urâtă și pustie .
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru