Plimbările melancolice
în Grădina Botanică
Acolo unde timpul
întârzia să se împlinească
precum o felină leneșă
lungindu-se pe burtă
sau ca un semn deformat de întrebare
extins spre un cer deschis
Multă vreme nu am înțeles de ce
Căutam ceva ce semăna cu veșnicia
și nu găseam
decât iubirea
Demult nu mai pun
întrebări sfâșietoare
Uneori îmi părea că asta înseamnă
că totul era pierdut
Dar acum te am pe tine
Un colț de rai
sprijinind zidurile ființei mele
trecătoare
Casa mea în care arde focul
cel fără de sfârșit
vezi mai multe poezii de: poezia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.