Dac-ar fi zăpadă, poate-aș zice “Hai
Să ieșim afară, să ne mai plimbăm
Ca în primăvara când ninsori de mai
Ne făceau petale albe să călcăm!”.
Ziua e senină. Soarele cu dinți
Ne îmbie înspre locul din oraș
Unde merg părinții cu copii cuminți
Și-i de strajă bradul, mare, uriaș.
Poate la amiază, când o fi mai cald,
Pașii noștri-afară nu vor îngheța
Sub un cer ce-și face din albastru fald,
Fără norii care toate-ar întrista.
Chiar de nu-i zăpadă, sub un cer senin,
Totul pare vesel și, adeseori,
Trecem în uitare zilele de chin
Ce adună luna plină-n sărbători.
Va veni, pe seară, unul dintre moși,
Să ne îndulcească și, măcar puțin,
Să ne-aducă-aminte că, din moși-strămoși,
Plaiul nostru este un regat divin.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.