(Traducere de Csata Ernő)
Marengo, Jena, Wagram, Austerlitz...
Odată, fiecare a fost Napoleon:
Peste lucruri mari sau mărunte, domn.
Toanele, cu încordare, i-au fost pândite
De bolte cu drapel sau serate tihnite.
Măcar, un minut de o lăcrimioară,
Împărat putea să se creadă.
E bine de pe Sfânta Elena a privi,
Când marea durerii e calmă
Și e departe nava cu memorii.
Deși, drapelul pe catarg jos fâlfâie,
Totuși, Marengo, Jena, Austerlitz,
Totuși, e nava de vis, de fericire.
vezi mai multe poezii de: Reményik Sándor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.