(Traducere de Csata Ernő)
Umbrei serii las marasmul meu,
Culorile mele las la curcubeu.
Cerului curat, liniștit calmul,
Luminii de toamnă zâmbetul.
Vântului las tainele mele,
Fără pretenții, fără a cere.
Cei ce m-au dus prin ghimpe, tufișuri:
Îndoiala o arunc în vârtejuri.
Mort, să nu mă caute nimeni,
Voi fi niciunde - și pretutindeni.
vezi mai multe poezii de: Reményik Sándor