Cea care ieşi fără a fi văzută va fi născută din strălucirea a două lumânări aprinse cel mai aproape de dominatorii apăruţi. Georges de la Tour nu le va ridica din nou, o dată cu obiectul atenţiei sale deplasându-se. Şi în mrejele flăcării roşiatice. Astfel va fi gravat, primul aliat, Olimpul, nins cu stânci arse de soare. Tenebre fără aripi veghează în depărtare fără să alunece spre sol, sfătuitoare îndrăzneţe.
Sub fulgii de zăpadă deja însângeraţi –nu îşi vor mai opri lucrul cu cercul- pasul lui Vincent se stinge în zăpada care ţipă. Pictorul a plecat din nou, însă spre o imagine mută, ca şi când pictura nu ar cunoaşte altă expresie. Am murit din cauză că suntem primitori? Ieri aversele de culoare se succedau, sfinte nebune în tirada marelui râs al nopţii obscure.
vezi mai multe poezii de: Rene Char
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.