Amanţi urmăriţi crezând că înnoiesc culorile primului lor peisaj, apoi separând zelul timpului care se preface în mod mincinos că e nemuritor, ne-am umplut de un suflu precipitat până la extincţia ultimei culori. Ea încă mai rezista pietrelor de moară care nu încetaseră să ne acompanieze cu contururile lor promiţătoare. Pilotul care ne-ar fi scos din treceri ura aviditatea curcubeului nostru. Dar pentru cine oglindea el? Pentru nori mai puţin taciturni? Naşterea încântării în ploaia veşnic solitară?
vezi mai multe poezii de: Rene Char
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.