E clipa unor gânduri luminate
de-a primăverii tainică sosire,
Când voi ceda zăpezii din păcate
ce n-au primit iertări la despărțire.
Le învelesc în mantia plăpândă
a unui râu clamând al său hareci,
ce a cuprins în albia flămândă
zăpezile murdare din poteci.
Au fost cărări ce au legat destine
și scări au fost pe care am urcat,
Dar treptele urcușului spre tine
sub grea zăpadă s-au aplatizat.
Nu m-am speriat de-a iernii agentură
căci far mi-ai fost în marele urcuș,
Dar ai cernut tăcuta și grea ură
din trepte mi-ai creat un derdeluș.
Alunecând spre josul unui cuplu
genunchii i-am infipt într-un ghețar
și am trimis solie gândul suplu
să-ți ceară ajutorul forfetar.
Răvaș ți-am scris cu raze de iubire
să mă salvezi de hăul necuprins,
dar m-ai respins și, drept despăgubire,
o mână de zăpadă mi-ai întins.
Am tot căzut spre o singurătate
și am simțit atunci când m-am oprit
Că viața fără tine nu se poate
și că e drept să urc din nou spre mit.
Și am purces din nou spre-a ta idee,
să te-nțeleg și adevăr să-mi fii
ce-mi va topi a inimii acmee
și norii de zăpadă sidefii.
Am repetat firesc a mea urcare,
În orișice secundă ce-am trăit.
Am tot călcat zăpada în picioare
ca un pribeag ce bântuie smerit.
În fiece secundă fără tine
am refăcut al treptelor urcuș,
Dar astăzi știu că primăvara vine
și va topi al vieții lunecuș.
Voi încerca să urc spre-a ta ființă
Să mă-nțelegi că altcumva nu pot
Un singur drum îmi e de trebuință
Și-o primăvară, iernii antidot.
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Fiecare om este un mister si o taina iar eu am descoperit o fiinţă sensibilă printre versurile tale.
fair
marți, 01 martie 2016
Versurile au sensibilitate şi imagini conturate cu naturaleţe.
cristina
marți, 01 martie 2016
Valoarea unui poem este în clipa când naşte emoţie în sufletul receptorului! Este deosebită
iulian_g
marți, 01 martie 2016
Multumesc pentru lectura si pentru aprecieri!
Ca in majoritatea celor scrise de mine (cel putin in poeziile de dragoste), realitatea are un sambure de adevar, chiar daca uneori este hiperbolizata. Ma folosesc de puterea site-ului pentru a face dedicatii care stiu ca ajung acolo unde trebuie. La versul trei ar fi trebui sa articulez si sa scriu „ pacatele”, dar as fi omorat rima, ritmul, masura, iar inlocuirea cuvantului ar fi dus la pierderea ideii: ca ingrop in zapada toate pacatele care au dus la despartire si care nu au fost iertate; astfel, zapada se topeste, se transforma in râu si inlatura pacatele din viata mea, le spala ( in strofa a doua); restul versurilor cred ca sunt usor de inteles.
In privinta celor doua versuri considerate diferite, primul il regasesc tot cu 11 silabe, iar al doilea are 10; dar nu e prima poeziei in care cel putin un vers din fiecare strofa este diferit de celelalte si totusi suna acceptabil; nu „bine” ci „ acceptabil”.
Va multumesc pentru interesul dumneavoastra!
blacks (autor)
marți, 01 martie 2016
Si din partea mea sincere felicitari.
O placere sa va citesc de fiecare data.
daniel
luni, 29 februarie 2016
Dragul meu prieten virtual , ma bucur pentru prilejul de a citi o astfel de bijuterie lirica . Este mereu o incantare sa citesc versurile tale si pentru acest lucru iti multumesc,
stomff
luni, 29 februarie 2016
Va felicit domnule Blacks!
estera
luni, 29 februarie 2016
Este o poezie frumoasa ! Felicitări !
Nu înțeleg prima strofă, mai ales ultimele doua versuri, ți-as fi recunoscător dacă le-ai putea explica puțin !
Mai exista câteva versuri care, cel puțin pentru mine, depășește numărul de silabe.. Strofa 4, primul vers...si strofa 7 ultimul vers..
Scrii foarte frumos !
M Horlaci
luni, 29 februarie 2016