Reproş lui Dumnezeu
Mi-o făcuşi Tu, mie, Doamne,
Botezat şi bun creştin,
Om la şaişcinci de toamne,
De asear’ mă tot închin;
Te-am rugat doi ani şi-o vară,
Acatiste-am dat, le ştii,
Caprele-n vecini să moară,
Şi-uite-acuma-s încă vii,
Plus că s-au mai şi-mpuiat,
Ca tâmpitele,-n prostie…
Pe cât sunt de ofticat,
Mor de-amar şi gelozie:
A’ lu’ Gheorghe, peste drum,
A fătat cinci iezi pe an,
Că de aia, cum Îţi spun,
E-ăl mai mare-al meu duşman!
A’ lu’ Ion, vecinul meu,
Toate trei de muscă rele,
Fată alea tot mereu…
Nu ştiu ce-o face cu ele!?
Iar, mai jos, e văru’ Gică…
Păi…al dracului golan!
Patru-i fată…şi-una mică,
Zece iezi an dupa an!
Şi vii Tu, de faci minuni,
După doi ani şi o vară,
Bani la popă, rugăciuni…
Să-mi faci ţapii mei să moară!
Valeriu Cercel
vezi mai multe poezii de: Val
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adevăr grăita-i frate Val, șugubățul Dumnezeu ni faultează mereu așteptările!:))) Da și noi pe-ale Lui! Așa că-i remiză, hihihihi!!!!!!
Gerra Orivera
miercuri, 19 octombrie 2016
O snoavă foarte reuşită în versuri amuzante ! Felicitări !
stefan doroftei doimaneanu
marți, 18 octombrie 2016
:)))))
ai un talent deosebit..
ultima strofa..e tare!!!
felicitari..
cu drag,
danab
luni, 17 octombrie 2016