Mă predau cu trup si suflet, timpul fiindu-mi socotit
După faptele si gândul cel ascuns, cât am trăit.
Suflet nu am avut mereu, cum ar fi vrut Dumnezeu
Am zărit doar nerăbdare, chiar si in zilele amare.
Am mers strâmb, cu pași grabiți , căci tălpile mi-au fost fierbinți…
Căzând întruna în păcate… având in gând vise deșarte.
Furtunile dezlănțuite m-au făcut sa i-au aminte,
Suferințele au strâns rănile cu al meu plans.
Întins cu mâinile spre cer, am tras la sorti : ori scap, ori pier,
Dar n-am pierit de mana Lui, ca ar fi putut face oricui
Răul ce poate oricând l-am facut chiar eu râzând.
vezi mai multe poezii de: RCE
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.