Port crucea unui înger
Sub cer îndoliat,
Mormântul mi-e săpat
Și luminat de--un fulger.
În candelă, Iubirea
E un tăciune stins,
Dar nu mă las învins
În luptă cu rațiunea.
În mine, un poet
Apare și dispare,
Un verb cu disperare
Acum lovește-n piept.
Port crucea și atât,
În viață resemnat,
Mi-e gândul un păcat
În visul omorât.
Pe umerii brăzdați
Găsesc filozofie
Și-o dulce tragedie
Sunt ochii întristați.
Pe foile veline
Înșiruiesc cuvinte
Ce vor aduce-aminte,
Odată, și de mine.
În rest, nu mai contez,
Aproape mi-e sfârșitul
Și îmi infing cuțitul
Când scriu și lăcrimez.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.