Respir parfumul dimineţii, cu nesaţ,
Minţindu-mă că încă eşti cu mine,
Deşi iubirea noastră-i amintire
Pe care nu ştiu de mai dai vreun sfanţ.
Încerc să mă încarc din nou cu prospeţime
Şi unei existenţe-anoste să-i dau sens,
Chiar dacă nu voi mai trăi intens,
Ca în acele preafrumoase zile.
Cu ochii-nchişi ‘mi-nchipui că aici te am
Şi inspirând în zori parfum de iasomie
Parcă prezenţa ta e mult mai vie,
Deşi noi nu ne-am mai văzut de-un an…
Ce vrajă ar trebui acum să fac
Şi ce cuvinte magice, rostite,
Ar re-noda acele jurăminte
Rostite-n urmă cu un sfert de veac?
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Georgeta, Mihai, vă mulţumesc pentru apreciere.
Cu preţuire,
Mihai_Manolescu (autor)
marți, 01 martie 2016
Tristă poezie, dar frumoasă. Redă pierderea unui sentiment cândva puternic, acum privit cu durere şi melancolie. S-ar putea să revin şi eu pe site cu ceva versuri.
mihai_iunian_gindu
marți, 01 martie 2016
Imi place poezia mihai ,felicitari
andonegeorgeta
luni, 29 februarie 2016
Mulţumesc pentru vizită şi pentru cuvintele frumoase.
Mihai_Manolescu (autor)
luni, 29 februarie 2016
ai reuşit să înfiripezi, prin poezia ta, o la fel de tandră emoţie...
irimia s.
luni, 29 februarie 2016
Mă bucur că v-a plăcut poezia.
Vă aştept cu drag de fiecare dată,
Mihai_Manolescu (autor)
luni, 29 februarie 2016
Frumos si interesant scrisa , cu ritmul placut si muzicalitate buna , imi place. O zi minunata iti urez
stomff
luni, 29 februarie 2016