Pământule, primește-ți pământul!
Primește-mă pământ!
Sunt atât de singur fără rând:
Drac alb sau negru sfânt.
Pământule la tine totdeauna e cald.
Pot să joc și să cânt
Pot să-mi pun stelele-n cap,
Pământule pământ.
Cu tine nu mi-e frică de nimic,
Pământ sănătos, maluri,
Oh, cât doresc să mă ridic,să mă ridic,
Și să mă fac dealuri
Și să mă fac munți, cu gând de brad,
Să mă mângâie vântul.
Mă întorc în tine, pământule drag,
Primește-ți pământul.
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Să trăiți d-na Manuela Munteanu! Am corectat textul. Vă mulțumesc mult!
ilie scarlat (autor)
vineri, 11 octombrie 2024
Domnule Ilie Scarlat, corectați-vă poezia! O eventuală licență poetică, prin utilizarea vocativului, ar presupune scrierea "Pământule", nu așa cum ați scris dumneavoastră. Spun "o eventuală licență poetică", pentru că DEX nu prevede vocativul pentru substantivul propriu (Pământ) și, evident, nici pentru substantivul comun (pământ).
Manuela Munteanu
joi, 10 octombrie 2024