Am ajuns în impas,
diluez fiecare fărâmă de „tine”,
pierdută undeva prin mine.
Se holbează în cavitatea toracică,
cu ochi reci,
fără sfială
și încearcă să preschimbe adevărul
cu o versiune chinuitoare de materie cenușie,
creatoare de speranță imposibilă,
demnă de un basm cu final fericit.
Cu alveole reci,
destram o urmă de contur,
la ce odată am fost
(sau poate ce doar eu am vrut să fiu)
și las greutatea
să mă sfărâme
până la ultima picătură,
ultima suflare,
ultima idee de eu.
Credeam că e ușor să te vindeci de iubire...
vezi mai multe poezii de: Bucuta Crina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.