Am ajuns în impas,
diluez fiecare fărâmă de „tine”,
pierdută undeva prin mine.
Se holbează în cavitatea toracică,
Decăderea
Sub a lunii regală rază
cu alveole amorțite de nicotină
Nimicul și nimeni îți zâmbesc fad
iar tu,
tu te zăpăcești
spre o derivă spiralată și amețitoare,