Clepsidre,-n tăcere, picură-amurg,
În vaduri de liniște, apele curg,
În blândă-armonie, în murmur cântând,
Împrăștie pace pe-ntinsul pământ;
Pe dealuri și crânguri, trec neguri, plutesc,
Se-adună în salbe, în zări se-mpletesc;
Pe crestele falnice, bat vânturi prelungi,
O capră de munte se-avântă pe stânci;
Aleargă spre piscuri, prin țancuri de gheață,
Din alba-nălțime, pierdută în ceață;
Rar, frunza pe ramuri adie-n suspin,
De candide visuri e aerul plin,
Iar luna pe bolta cerească lucește,
Înalt în văzduhuri, tăcerea sporește;
Ard aștri în spații, sclipesc și se sting,
În largi universuri, când clipele ning;
Izvoarele,-n codri, suspină încet,
Plecat peste pagini, trudește-un poet.
vezi mai multe poezii de: Petru Dincă
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.