REVOLTĂ II
A fost o vreme când priveam
Doar din maşină, când treceam,
Cartierul primăverii lor,
Al lor, al comuniştilor.
Suiţi pe tronuri din popor
Călcau pe roşul lor covor
Stropit cu sânge strămoşesc.
O! Brav partid muncitoresc!
Cu tine ţara se dezvoltă
Şi nu e vreme de revoltă
Cu timpul rupt în cincinale
În care construim furnale
Ori sonde care scot petrol.
Şi n-ai să faci colesterol
Cu soia şi cafea-cicoare.
E tare comunismul! Tare!
Dar s-au certat doi securişti
Şi cu talentul de artişti
Au promovat o revoluţie.
Dar n-am scăpat de persecuţie
Când după un crăciun dantesc
Iţi pe plaiul românesc
O ciocoime nepătată
Şi-atunci să vezi ce trai mai tată!
„Să vindem sonde şi furnale”,
Să umplem buzunare goale
Cu spăgi pe-ntregul inventar
Vândut oricui pe un dolar.
N-aveam atunci, n-avem acum,
Greşim mereu acelaşi drum
Şi-alegem dintre două rele
Dar căpătăm numai belele
Şi-n timpul nepăsării noastre
Se umple ţara de dezastre.
Ne arde focul viitorul,
Ne pleacă peste zări poporul,
Şi se despăduresc Carpaţii
De venetice corporaţii
Ce ne-or lăsa săraci şi goi.
Întoarce Doamne înapoi
Pe Decebal, pe Burebista,
M-am săturat să văd batista
Pe un ţambal mâncat de vreme
Când România noastră geme.
S-au dus armate de martiri
Şi ne culcăm pe tânguiri
Şi pe proteste efemere
Atunci când România cere
Să nu uităm că ne-a crescut,
Să nu uităm ca-nenceput
E miedul dulcii libertăţi.
Adevărate nu bucăţi
De caşcaval căzut din cioc.
Cu vieţi vândute la talcioc
Numai revolta ne ajută.
De-aici doar moartea ne strămută!
Trezeşte Doamne naţia mută!
vezi mai multe poezii de: stomff