Și acum când firesc nu mai este nimic,
Și când totul e trist și e prea monoton,
Nu mai vreau să vorbesc, chiar de am ce să zic,
Mă închid liniștit, între nopți de carbon.
Trandafirul a ars, port cenușa în piept,
De acuma păstrez doar garoafele gri.
Mi-e mai bine să beau și să tac înțelept,
Căci am sufletul spart și îl pot murdări.
vezi mai multe poezii de: Cristian Andronic
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.