Stau aici, eu, demolatorul romantismului,
gândindu-mă la tine. Oh, îmi pare rău
că te-am făcut nefericită, dar nu puteam face altceva,
trebuia să fiu cumva liber.
Poate că lucrurile ar fi stat altfel
dacă ai fi rămas la masă sau mi-ai fi cerut
să ies cu tine afară şi să privim luna,
dar tu te-ai ridicat şi m-ai lăsat singur cu
ea.
Trad. Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Richard Brautigan