În ploaie, în ploaie,
prin băltoace, pe scîndurile subțiri -
care se îndoaie, lunecoase,
pe buturugi, pe inele de vîrstă...
Ești ud cum e bradul și înțepi ca și el.
La cine, la ce te gîndești îngrijorat, Bradule?
Alergi prin pădure cu haina în mînă
și ploaia cade pe genele-ți dese.
Nu iubești încă, nu suferi.
În poala hainei ai strîns ghebe,
părul ți-e zburlit, la mînă ai o vînătaie,
dar în ochi rîde lumina zglobie.
Ah, Bradule adolescent - miez pietros!
Uzi, fericiți,
cu toții venim
din brazi, din ploi, din rusalce,
din spiridușii pădurilor,
din floarea de nu-mă-uita, uitată în rouă.
Cu cît îmbătrînim, anii par secole,
pașii fericiți - tot mai rari.
Aleargă, aleargă, mai aleargă puțin,
umbră a copilăriei, aleargă...
traducere - Sergiu Adam
vezi mai multe poezii de: Rimma Kazakova
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.