Cert e un singur lucru: suntem călăreți,
Și – deși nu prea iscusiți – și cârmaci,
Prin tot ce ni se-așterne: uscat și mare,
Ba chiar și prin aerul ce-l străbatem călare.
Ce-i oare taina nașterii, atât de pomenită,
Dacă nu a te sui pe pământ, fără șa, la trap?
Îl vedem pe prunc, călare, în poziție firească,
Cu pumnul mic afundat în blana lui aspră.
Iată cea mai sălbatică montură: un cal fără cap.
Dar, deși fuge fără frâu, abătut din drum,
Și pare că sfidează orice încercare de-a-l îmblânzi,
Mai avem idei pe care nu le-am pus încă la încercare.
vezi mai multe poezii de: Robert Frost
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.