Cred că știu ale cui sunt pădurile acestea.
Casa lui este însă în sat;
Nu mă va vedea oprindu-mă aici
Să-i privesc pădurea umplându-se de zăpadă.
Micul meu căluț trebuie să considere ciudat
Să se oprească fără o casă aproape
Între pădure și lacul înghețat
În cea mai întunecată seară a anului.
Își scutură clopoțeii de ham
Să întrebe dacă este vreo greșeală.
Singurul alt sunet este măturatul
Vântului ușor și al fulgului pufos.
Pădurile sunt frumoase, întunecate și adânci,
Dar am promisiuni de respectat,
Și kilometri de parcurs înainte să adorm,
Și kilometri de parcurs înainte să adorm.
vezi mai multe poezii de: Robert Frost
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.