Dacă, așa cum spune lumea, niște praf aruncat în ochii mei
Îmi va feri vorbele de a deveni prea-nțelepte
Nu-s eu omul care să amâne dovada.
Zdrobitor să fie, de pe-un acoperiș
Ori de după vreun colț, un viscol de nea în loc de praf
Și-orbească-mă locului, dacă așa trebuie.
Traducere Ion Caraion
vezi mai multe poezii de: Robert Frost