Se făcea că-ntr-o zi
Fericirea se lua pe reţetă.
Ajunsesem să fim
Bieţi roboţi într-o lume perfectă.
Ne vedeam monoton
De o sarcină repartizată
Şi-apăsaţi pe buton
Repetam câte-un job încă-odată.
Când defecţi ajungeam,
Cu-o depresie ce-a dat recidivă,
Tratament căpătam,
Cât să nu mai plutim în derivă.
S-a-ntâmplat să îmi dea
Într-o zi, însă-o doză mai mare
Şi am luat-o aşa
Cum ştiam, dintr-o simplă suflare.
M-am trezit mai apoi
C-am avut o reacţie ciudată,
Căci privind peste noi
Am văzut că-i un cer dintr-odată.
Fascinat, m-am oprit
Şi întins pe-o peluză, pe spate,
Am rămas ţintuit,
Urmărind nişte nori de departe.
Însă nu a durat
Foarte mult până când ei să vină.
O pastilă mi-au dat
Şi-am ajuns să fiu iarăşi maşină...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu