Atâta frig s-a condensat în aer
Şi-atâta întuneric în pământ,
Prin rumeguşul iernii vântul taie
Mici fulgere în vidul pal dansând.
Norii se ţin în cârje de ninsoare,
Vag timpul ţesătura şi-o complică,
Contururile ard în îngroşare
Sub marea de lumini cu ochi de sticlă.
Culorile sunt reci şi părăsite,
E-o revărsare de metale gri,
Largi voaluri indigo cad împietrite,
Sub răsuflarea serii albăstrii.
Atâta timp s-a condensate în aer
Şi-atâta necuprindere-n cuvânt.
Prin zaţul depărtărilor mă-ncaier,
Cu umbra mea, în vidul pal dansând.
Din volumul FERESTRE COLORATE
Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2014
vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.