Sub mândrul soare, pe sub mal abrupt,
Drumul se strecoară strâmb, uscat şi rupt.
Gardul într-o rână să adoarmă vrea,
Prea rărit de soartă şi de iarna grea.
Casa se înalţă din chirpici clădită,
Peste ea tronează tabla ruginită.
În cerdac un scaun suferă din greu,
Un picior se zbate, aninat mereu.
Se roagă bătrâna la ceva ce-o fi,
I-a uitat în noaptea lungă zi de zi.
Moşul, cu răbdare, taie-o creangă ruptă,
Toamna-i prea târzie, braţul nu-l ascultă.
Ochii lor se înalţă rugători spre cer...
Trecătoare stoluri, tot apar şi pier...
Doar de Sus aşteaptă milă şi-ndurare,
Într-un ceas de seară, la apus de soare.
Din volumul FERESTRE COLORATE
de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, 2014
Prefaţa Ion Brad
vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.