Primii fulgi de nea...
o încântă de fiecare dată.
Neastâmpăr vechi
al ei şi al atâtor altora
care se pot lăuda
cu zestrea amintirilor;
o încercase pentru prima dată
când făcuse primii paşi,
atunci încercase să prindă
cu mîinile minunea albă scăpată
din încătuşarea noroasă a cerului,
în fiecare an păţea la fel –
doar că acum
se ruşina să mai alerge,
ninsorile celor peste şapezeci de ani
ascunseră în părul ei
până şi ultima şuviţă neagră...
vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.