Tufişuri verzui...
Umbrele negre-ale stâncilor
cad pe pământ...
Câmpuri cu mirişti rostogolite
Reflexe de apă...
Munţii se-nvăluie-n aburi
de-argint strecurat.
Nori nemişcaţi – blocuri metalice –
apasă pe visuri...
Sus, foarte sus,
pe stânca cea mai înaltă
stă atârnat un copac...
Figură de visător...
La picioare, supărat, un torent...
Se-aude plânsetul muntelui...
Şi eu, rătăcind printre toate...
vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu