Am învăţat că
omul,
cu cît străbate
mai adînc
înspăimîntătoarea realitate
a vieţii,
devine cu atît mai greu
de cunoscut;
că orice viaţă omenească
e devorată
de un rău,
ascuns;
că oamenii
nu au destul curaj
să privească în ei înşişi
şi să explice,
să renunţe
la mîndria care-i închide
în ei,
îi pecetluieşte pe fiecare
într-o crustă,
aşa cum îşi îchid
melcii cochilia lor
cînd dă frigul.
vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu