Mi-e tare dor de satul meu
Unde am trăit şi greu şi bine,
Nu pot uita leagănul meu
De unde am plecat în lume.
Pe unde trec şi tot mereu
O văd pe mama-nlăcrimată,
În poartă-l văd pe tatăl meu
Bătrân, pe bancă mă aşteaptă.
De dor azi am venit acasă,
În cale nimeni n-a ieşit,
Prin curte iarba este arsă
Părinţii s-au mutat demult
Şi mă privesc din cer, de sus
Şoptindu-mi să nu îi aştept
Că ei prea departe s-au dus,
Inima-mi tresare-n piept.
Lângă fântână-i rupt gardul,
Iar amintirile mă dor,
Uşa e-nchisă cu lăcătul,
La poartă-i ruginit zăvor.
Peste tot au crescut spini,
Via din curte e uscată,
Amintiri tremură-n barbă
Nu mai e ca altădată.
Suspin şi cu amărăciune
Plec să văd ce mai e prin sat,
Drumuri care erau pline
Acum parcă au secat.
Ce repede a trecut timpul
De când în lume am plecat,
Astăzi nu mai sunt cu cei
Ce i-am iubit cu adevărat.
vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.