Ce repede a trecut timpul
De când în lume am plecat,
Nu mai recunosc azi satul
Pustiu şi tare supărat.
Nu văd pe nimenea la poartă
Să aştepte a mea scrisoare,
Iar uşa casei e închisă
Prin curte buruiana-i mare.
Pe casă ţiglele sunt sparte,
În geam o floare-i ofilită,
Perdeaua s-a îngălbenit,
În casă nu-i nimic pe plită.
Grădina e acum pustie
Mă înfioară şi încep să plâng,
Toate sunt triste, învechite,
Mama şi tata nu mai sunt.
vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.