Văzuse lumina zilei
într-un sat,
nu prea îndepărtat,
de peste Mureş,
sat aşezat sus pe deal,
sat mic
stăpânit de răutatea
şi lăcomia unui grof;
iar țăranii
nu cereau prea mult,
se mulţumeau cu ce le dădea
hărnicia mîinilor.
Când a cerut-o de nevastă,
un gospodar aşezat
şi bun ca pita caldă,
n-a stat prea mult pe gânduri.
s-a dus şi a plâns
la fiecare cruce în parte
şi s-a mutat în satul lui
să sape pământul,
să aducă pe lume copii frumoşi.
Cât a trăit nu putuse
să-şi lipească sufletul
de oamenii de aici din sat.
Îi afla mai zăvorîţi la inimă
decît cei din satul ei,
aici prea alerga toată lumea
doar după avere...
vezi mai multe poezii de: Rodica Elena Lupu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.