Și-o lumină ce părea să fie acolo dintotdeauna,
când zilele începeau să crească
curbându-se spre blândele țări înzăpezite,
Se dispersa la nesfârșit
într-o corvoadă aproape tăcută
a cerurilor purpurii și pline de coline
pe care păsările navigau până târziu.
De-asemenea, părea să vină dinspre mare,
c-un zvon misterios și cărunțiu, cenușa.
O limpezime antică a gheții care-a rămas aici
din prima noapte boreală,
verificând un rit îndepărtat care oprea penumbre,
dar care în același timp îl transgresa.
A stat cu noi atâtea ceasuri,
de parcă ne-ar fi luat somnul de veci,
îmbătrânind cu iarba și cu vântul.
Ca o-amintire ce inundă totul,
acele zile sudice răsar
din vremea omului care-și pierduse umbra,
deoarece acele nopți slab luminate,
venite peste-ngheț - oceanul, cerul roșu -
nu îmi păreau străine în lutu-mprăștiat,
înconjurîndu-mi casa
pierdută-n albele suspine.
(Din volumul ,,Poezii migratoare'' - 1974)
traducere - g.Cristea
Las noches blancas
Y una luz que parecía estar a toda hora,
cuando los días comenzaban a crecer
curvándose hacia lentos países nevados.
Se trasmitía sin límites
en un quehacer casi silencioso
de los cielos rojos y llenos de colinas
donde hasta tarde navegaban los pájaros.
También parecía venir por el mar
con un rumor misterioso y un color ceniza.
Antigua claridad de los hielos que se quedó allí
desde la primera noche polar,
verificando un remoto rito que detenía las sombras,
pero que al mismo tiempo transcurría.
Se estaba con nosotros largas horas
como si nos quitara el sueño o el cansancio
envejeciendo con los pastos y el viento.
Como un recuerdo que lo inunda todo
emergen esos días meridionales
desde el tiempo del hombre que perdió su sombra
porque esas noches lejanamente iluminadas
venidas por el hielo, el mar y el cielo rojo,
no parecían extrañas en la tierra dispersa,
rodeando esa casa
perdida en un gran soplo blanco
vezi mai multe poezii de: Rolando Cárdenas
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.