Pe boltă mii de stele pe rând îşi deschid ochii,
Şi trag cu disperare de draperii din nori
Regina nopţii albe îşi etalează rochii
Porivindu-se-n oglinda din unda cu fiori.
Tremurul şoaptei noastre în perne se afundă
Cuvintele disperă înlănţuite-n noi,
Suntem actori sălbatici pe scena vieţii noastre,
Jucăm în piesa scrisă doar pentru amândoi.
Tu, briză răcoroasă ce fruntea mi-o adie
Şi-nchide storul ochilor cu cioburi de sărut,
Eşti ca un mac fierbinte pe-a trupului câmpie
În dans cu evadarea din somnul dispărut.
Eu, graiul primăverii inveşmântat în mituri
Şi-n lira fermecată de emisari celeşti,
Maestru al iubirii, seducător în rituri,
Sunt prinţul evadat din cartea de poveşti.
Suntem ca dimineţile machiate cu carmin
Pe frunzele privirii, din verile fierbinţi,
Suntem ca mângâierea din raze de rubin
În nopţile-ncărcate cu mii de jurăminţi.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
maria
Mulţumesc frumos!
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 25 iunie 2017
Ina M.
Superbă completarea ta! Stăpâneşti foarte bine arta poetică! Mulţumesc!
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 25 iunie 2017
Felicitări
maria
sâmbătă, 24 iunie 2017
Sunteți scântei desprinse din focul de iubire
Si căutați răcoarea plăcerilor din voi,
Atingeți nemurirea prin clipe de simțire
Vă stingeți in cenușa creației din noi...
Așa ne răscoliți în suflet adormirea
Si-aprindeți vreascuri ude de lacrimi cu tristeți,
La foc ni se indreaptă incetișor privirea
Si ne-aruncăm in el, arzând lângă poeți.
Ina M.
vineri, 23 iunie 2017