În timp și spațiu, marea se prefiră
Trudită-n valuri, leneșă pe mal.
Îmi dă albastrul ei monumental
Ca martor la tăcerea mea... și liră.
Un vânt cu lungi armonice în foale
Dorește să îmi cânte-a calm și zbor,
Croind prin efemerul unui nor
Plutinde caravele triumfale.
Doar luntrea umbrei negre de pe ape,
Vâslită de prigoana unui stol,
Nu-ngăduie să-mi cadă, rostogol,
O flacără din soare peste pleoape.
Nisipuri arămite se strecoară
Prin strania clepsidră-a unui vis,
Cu clipe-ngrămădite-n mine scris -
Roman citit în rada portuară.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.