Strângând cenușă între dinți
Cerurile plâng de tine,
Țară română fără sfinți
Dar vie între ruine.
Rana ta ne este cruce
Și păsările fără cioc
Pică frânte la răscruce
Căci viața noastră-i iarmaroc.
Dulcea noastră Românie
Ce îți plângi pruncii din fașă
Boala să nu te mânie
Luptă să învingi trufașă.
Lași îți suntem între aripi
Că te plângem ne prefacem
În hotarele de patimi,
Ce-au strâns bunii, noi desfacem.
Iartă-ne, de poți, și mâine,
Că răni îți lingem trădători
Și cu dinți ascunși în pâine,
Țara mea de dor, să nu mori!
vezi mai multe poezii de: dorinda