Și mai presus de orișice avere
pe scena unei vieți fără sfârșit,
E-al tău vârtej ce-mi poate să-mi ofere
beția unui zbor desăvârșit.
O zbatere de aripi către soartă
ne-a fost de-ajuns să ne urnim din loc,
Romanul fericirii, ca o poartă
să îl deschidem cu al iubirii toc.
Și câte pagini fost-au adunate,
Înșiruiri de zile de festin!
Cu dragoste au fost contaminate
și radiază-un foc briliantin!
Vor lumina a noastră odisee
și zbaterea de aripi către vis,
Vor curge pe a timpului culee
spre a turna noi foi în manuscris.
Unde vom fi, alături, prin cuvinte,
Pe ce tărâm de nimeni neștiut?
Nimeni va ști, dar noi, prin jurăminte,
vom fi alături ca la început.
Când fulgi de nea vor ataca în stoluri,
în aripi să-și găsească așternut,
Ne-om scutura de negrul din nămoluri
și vom porni din nou spre Absolut.
Vom folosi speranța ca o tendă-
un coperiș de rânduri și mister,
Noi pagini vor fi prinse la legendă
și pline de iubire-n cazier.
Iar la sfârșit, săraci în zăcăminte,
când viața ne va duce la final,
Cea ultima copertă în veșminte
o vom broda c-un zbor epilogal.
Suntem în zbor pe-a timpului alee
Și viața-n fața ta o pun zălog,
Caci tu la Infinit îmi ești Idee,
Mi-ai fost Cuprins și-mi fi-vei epilog!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
ldentitatea (generală sau personală) se obține prin dizlocări de țărmuri, vremurile o cer, înveșnicirea noastră o pretinde. Va durea? Sigur! Merită? Asta fiecare hotărăște pentru sine! Ca parte a întregului ai libertatea de a hotărî de vrei să fi mlădița unui arbor sau compostul în care crește!
Gerra Orivera
duminică, 27 noiembrie 2022
Touche! Asta cred și eu: poezia este vibrație, frumos, poezia este o taină și așa ar trebui să rămână! Observ, cu tristețe și dezamăgire, că e din ce în ce mai schilodită... ea trebuie să cânte și să încânte, să-ți miște inima, să fie "acolo" când ai nevoie de ea. Când o citești, să ai aceleași trăiri ca atunci când ploaia se prelinge pe ochiul odăii, iar tu privești de dincolo de geam, din fața unui foc, cu o cană de ceai în mână...să simți căldura pe care ți-o transmite căminul casei tale...
mirimirela
miercuri, 23 noiembrie 2022
Mulțumesc pentru repetatele cuvinte frumoase la adresa postărilor mele. Mulțumesc pentru sesizare. E o poezie dedicată soției mele cu ocazia zilei ei de naștere, pe care am scris-o la viteză în circa 2, 5 ore. De aici și scăparea la scriere. Am făcut corecția necesară. În altă ordine de idei, intru foarte rar pe site. Observ transformarea a ceea ce definesc eu poezie, a ceea ce definesc eu vers. Se pare că versul, așa cum este definit în dicționar, a câștigat o nouă definiție, o nouă formă. Poate că peste puțin timp se va schimba și definiția versului. Întrebarea e dacă a câștigat și poezia...
Nu am mai scris de mult timp. Îmi lipsește acea stare de vibrație care mă determina în trecut să scriu, când ideile venea de-a valma și cuvintele, la fel. În ritmul societății de astăzi suntem nevoiți să alocăm tot mai mult timp serviciului (chiar și extra program) și parcă nu ne mai rămâne timp și pentru suflet. E o ”boală” generală. Și ar mai fi un aspect: nu am comandă cu nimeni să înșir versuri la grămadă, doar de dragul postărilor. O fac mai rar, doar când am ceva de ”spus”. Poate că asta e o stare comună majorității colegilor de pe site. Cred că asta este ”pachetul legislativ” impus de viața fiecăruia care ne dă tonul postărilor, frecvența, și..., de ce nu, conținutul. Postări pline de splendoare în continuare!
blacks (autor)
miercuri, 23 noiembrie 2022
Ce muză minunată ai, Blacks! Ești un binecuvântat și un privilegiat al sorții...
Felicitări!
Cred că la al treilea vers s-a strecurat o greșeală.. cred că ai vrut să scrii
"E-al tău vârtej ce poate să-mi ofere"
mirimirela
marți, 22 noiembrie 2022