Aprins ți-e chipul, sclipitor
Sub 'nalt crepuscul de-ametist!
De ce ești, azi, atât de trist,
Prea fericitule bujor?
Când vântul, strașnic alchimist,
Transformă suflul în fior,
Ți-aprinde chipul, sclipitor
Sub 'nalt crepuscul de-ametist.
Ca un alint răcoritor,
Un bob de rouă fantezist,
Mărgea a lacrimii lui Christ,
Ți-alunecă-n potir ușor.
Aprins ți-e chipul, sclipitor!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.