Tiptil, pe pragul nopții brune,
Pășesc lumini de stea, fluide,
Lungi șiruri de efemeride,
Înaripată legiune.
Coboară vântul prin abside
Să tânguiască-o rugăciune...
Tiptil, pe pragul nopții brune,
Pășesc lumini de stea, fluide.
Când diafanele silfide
Cad somnoroase în tăciune,
O altă grea deșertăciune
Șoptește adieri candide.
Tiptil, pe pragul nopții brune,
Pășesc lumini de stea, fluide.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.