Rondelul Frunzelor uscate
M-am întâlnit, pe potecuţa din livadă
Aşa, c-un val vârtej molcom de vânt
Ce-n rotocoale sunătoare pe pământ,
Un stol de frunze le-nvârtea grămadă.
După ce, au fremătat o vară-ntreagă
Sub briza vântului în dulcele lor cânt,
M-am întâlnit, pe potecuţa din livadă
Aşa, c-un val vârtej molcom de vânt.
Ducea cu el, asociate, fără de tăgadă
În sunetul de frunze, tragicul cuvânt,
C-au fost odată verzi, şi nu mai sunt...
Că este ultimul lor act de promenadă,
Din întâlnirea, pe potecuţa din livadă,
Sunând, uscate, în val vârtej de vânt.
Flavius Laurian Duverna
17 noiembrie 2015
vezi mai multe poezii de: Duverna
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cu multă stimă şi respect tuturor comentatorilor pentru impresiile lăsate!
Vă doresc, gânduri frumoase!
Duverna (autor)
miercuri, 18 noiembrie 2015
O poezie cum mereu mi-a placut sa citesc!
traian
marți, 17 noiembrie 2015
Frumos ca toate poemele tale
daniel
marți, 17 noiembrie 2015
sunt pe deplin fascinat de creatiile tale... felicitari Flavius
Lascar George
marți, 17 noiembrie 2015
Scrii frumos si cu multa fluenta. Succes!
Florian
marți, 17 noiembrie 2015
Mi-au ajuns la suflet versurile acestea, pline de frumos.
Ion Rada
marți, 17 noiembrie 2015
Imagini deosebite, fascinant construite.
casandra
marți, 17 noiembrie 2015