Vezi varianta desktop a site-ului
Rondelul dăruirii 'N-adâncul inimii, Ţi-am pus Iubirea Doamne, preacurată
Cad lacrimi pe obrazul trist al toamnei Plâng norii, se tânguie vântul Mai pâlpâie-o lampă în vechiul bordei Pământul își schimbă veșmântul.
Când orologiul bate trist, Îmi curg secundele prin minte, Iar timpul, ca un vechi tantrist, Încearcă tandru să m-alinte.
Îmi par' a fi mereu un clandestin Când simt în piept fiori de nemurire, Am cunoscut si gustul de pelin Și-am ars mocnit în Versul de iubire.
RONDELUL UNEI ZILE Când m-ai iubit măcar o zi
Pierduţi sunt paşii în nisip Şi nu mai sper să-i văd vreodată, Căci risipiţi în marea toată Să-i regăsesc nu mai e chip.
Cu motanul la plimbare Prin parc, vesel fluieram. -Vai, ce pisicuţă mare Zice "miau" sau zice... "ham"?
Tu eşti iubitul din poveşti Ce-mi împleteşte-n păr o stea Ce luminează-n cărţi lumeşti Iubirea mea , iubirea ta.
Rondelul florilor de soc Mi-aduce pace si noroc; Rondelul florilor de tei M-apropie de fratii mei
Puţin black pe-un fond de Friday Aşteptăm un an cuminţi Şi parcă ieşiţi din minţi Nu ne mai culcăm de Monday.
Și de-o povară a scăpat Cel ce-a plecat din astă lume În loc de Domnul binecuvântat Unde nu-s griji și nici costume
E primăvară, prieteni, e primăvară! Toată câmpia zâmbeşte de-atâta verde; Caisul din livadă, floarea-şi cerne, Rândunelele se-ngână prima oară.
S-au dus și sunt demult apuse Acele seri,de-ndrăgostire pline Doar vorbele ce au fost spuse Rămân,tristețea să-mi aline
Tu înflorești când bruma vine, Culorile îți sunt divine, Petalele par limbi de viață - Bruma ce cade nu le-ngheață.
E toamna,ce-a schimbat decorul S-a așternut peste meleaguri Până și frunzele-și iau zborul Din pomi,în ale noastre praguri
Au ars în flăcări îngeri, tribut al nepăsării, Stârnind șuvoi de lacrimi, pe tot întinsul țării. Erau atât de tineri, frumoși, deștepți, cuminți, O, Doamne, cum n-auzi atâtea rugăminți?
Nu-mi vine să mai scriu despre nimic! Văd cum se surpă-n jurul meu o lume… Parcă mă simt din ce în ce mai mic, Mă mai agăţ acum de-un singur Nume.
Mă plimbam cu un "căţel" Cu numele de pisică. Şi gândeam la un... rondel Dar şi lumea... ce-o să-mi zică?
Rondelul brumei argintii M-am trezit de dimineaţă şi-am privit Peste livada sumbră, -n frunze ruginii,
E iarăși toamnă-n urbea noastră Cad frunze ruginii pe-alee Dar a-nflorit o azalee
Am alergat neobosit Şi poate că, mai alergam. Iubirea-n cale-am întâlnit Oprindu-mă, o tot priveam.
Rondelul Frunzelor uscate M-am întâlnit, pe potecuţa din livadă Aşa, c-un val vârtej molcom de vânt
Noi ne-am iubit ca doi copii de cneji Ce alergau pe dealuri, prin poiene Și-apoi, ca temerarii voievozi Porneam spre casă fără a ne teme
„Eu sunt Calea, Adevărul și Viața!” Ioan 14:6 Viața iarăși mă îndreaptă
Multe lucruri am văzut Şi multe am auzit. Şi ce este de făcut Dacă omul a murit?
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
© 2025 Poeţii Nostri. Toate Drepturile Rezervate. Toate textele sunt reproduse în scop educaţional pentru informarea utilizatorului.
Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate
Împărtăşeşte-ne opinia ta:
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.