Cui i-o fi trebuind iubirea,
Cea care-mparte-aripi la fluturi,
Să fâlfâie spre absoluturi,
Să zbenguie, prin cer, trăirea?
Revarsă rouă pe săruturi,
Să le îmbete înflorirea.
Cui i-o fi trebuind iubirea,
Cea care-mparte-aripi la fluturi?
În dor găsesc nemărginirea,
Rătăcitoare, două trupuri,
Când le înnoadă întâlnirea
Cea care-mparte-aripi la fluturi.
Dă-mi, Doamne, în puhoi, iubirea!
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.