Glasul daltei înfiripă
Din tăcere-o simfonie,
De pe-o marmură-alburie
Crește, dreaptă, o aripă.
Urcă-n fiecare clipă
Zborul pietrei, cu furie,
Glasul daltei înfiripă
Din tăcere-o simfonie.
Spumă albă în risipă
Și-o dantelă prăfurie
Dau lumină, să descrie
Un condor ce-n piatră țipă.
Glasul daltei înfiripă.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.