Eu n-am vânat cupole pentru stele,
Să fiu în nemurirea din neantul efemer,
Am scris și scriu din dorurile mele,
Cireașă amară, scară-ntre pământ și cer,
Să guști din molcomul izvor de viață
Ce pâlpâie în șoapte zborul blândei adieri,
Să luăm din mâna Domnului speranță
un drum cu flori, fântâni pentru prezent din ieri.
Se decantează-n vreme sensul din petale
Cu rod albastru, cheie pentru bucurii,
Ieșind primăvăratic din ninsoare, vale,
Brădet cu lujer de lumină pentru anii vii.
Trăiesc între repere simple, date din senin,
pun pasul ca glicina pentru câteva rostiri,
Mă-ncredințez chemării, cred în rost divin.
Poate că dragostea deplină și curată
Mi-a fost sălaș din creșteri încuibate-n mers,
Și ai venit aproape-n preumblări pe apă,
Să facă Dumnezeu din mine arcuș și vers.(23.08.2024)
vezi mai multe poezii de: iulia.dragomir
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.