Mă doare golul, dar vreau să vorbesc.
Nu știu, dar inimi nu se mai găsesc,
Le-am scos și înșirat pe groase funii
Și le-am schimbat cu toți pe.... niște pâlnii.
De aceea e așa liniște în jur.
Le-am pus la toate câte-un roșu șnur
Și le-am vândut în târg p-un pumn de pietre,
Prea căutate și cochete,
Cu niște nume foarte prețioase —
Strălucitoare, dar cam găunoase.
Prin pâlnii curge viața încetișor.
Noi constatăm că ne mai dor
Picioarele sau trupu’ întreg.
Vorbim cu vorbe fără sentiment.
De-o vreme, însă, orice om ar vrea
O inimă în viața sa.
Dar, din păcate… N-o poți cumpăra.
Mă doare golul, dar vreau să vorbesc.
Suntem carcase... care strălucesc.
vezi mai multe poezii de: Elyana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.