Rotirea aceasta e un zbor ce-a ajuns
Pe șiruri de scoici când negre când albe,
Pelinul sau mierea ni-s prânzul ascuns
Cât zori și apusuri vin să ne scalde...
Un fir nevăzut ne-adună pe fus,
Zboru-n elipse ne arde fuiorul,
Mutăm canoane spre partea de-apus
Căci smalțul de pică, ne doare ulciorul...
Stele se-nvârt prin derviși rotitori
Dansând în extaz pe Calea Lactee,
Destine urzind cu pași prin strâmtori
Și finaluri în ritm de-odisee...
Temple budiste, temple maure,
Gotice turnuri ori piramide,
Adună-n plămâni mulțimile sure
Eden așteptând din zările-aride...
De jur împrejur numai roți ticăind
Nu văd ceasuri nici ora astrală,
Răsărim să sfârșim frivolul colind
Făr-a ști ce-am parcurs din spirală...
Rotirea aceasta e-o foame de zbor,
Nu știi dacă urci sau în beznă te scurgi
Profeții rostesc adevăruri ce dor,
Tu zbori spre tărâmuri ce-ascund demiurgi!...
vezi mai multe poezii de: dorurot