N-am crezut că toamna vine
Cu ochi verzi ce știu să mintă,
Mă privesc și se alintă
Cum că-s numai pentru mine.
În mișcările-i sprințare,
Dintre fructe, două mere
Cer căușuri, nu panere,
Ca să-mi fie sărbătoare.
Ochii mei parcurg pe trupu-i
Rotunjimi unduitoare
Și-mi provoacă sete mare
Pentru gustul din sărutu-i.
Toamnă, toamnă, ce-mi faci mie
Cu mișcările-ți divine?
Simt, prin sângele din mine,
C-a-nceput o simfonie.
Te-așteptam de astă-vară
Să îmi vii așa cum ești
Și să-mi spui că mă iubești,
Dar ai ochi de primăvară!
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.